Focuri, focuri în depărtare

Focuri, focuri în depărtare...
Lumini pe trepte de palat
Pe care regii au urcat,
Dar numai să coboare

În scânteieri de diamant
Cu giuvaiere lucitoare
Pășesc cu pasul elegant,
Dar numai să coboare.

Peste coroane de smarald,
Puterea lor cea mare,
Părea că urcă tot mai mult...
Dar numai să coboare.

Dar pașii le sunt numărați,
De Cel ce unge împărați
Și-o mân-apare din senin
Ce scrie „Mene, Techel, Upfarsin”...

Și-acum, dacă ar apărea
Aceeași Mână-n viața ta,
Un gând de cercetare...
Mă-ntreb: Ce-ar scrie oare? ? ?

Ana Mihăiță