REFLECTARE ȘI PROMISIUNE
Te-ai ascuns într-o dantelă de albastru, în locuința Ta de după nori senini,
Dar nu c-ai vrut sau că nu m-ai iubit, noi nu suntem străini,
Al meu păcat, un zid de netrecut, o barieră dură a format,
Pe ochi aveam un voal, nu știu, nici când, nici cum, dar eu m-am depărtat.
Nu e mister că îmi doresc a Ta atingere divină să o simt,
Aș vrea să fac o nouă juruință, căci doar păcatul doare, îl resimt,
Promisiunea mea e pentru mine, promisiune sfântă vreau să fac,
Aș vrea să nu mai murmur, doar slavă să-ți aduc, în rest, să tac.
Emilia Dinescu