Oare de ce ne place să strivim? ? ?

Oare de ce ne palce să strivim
O inimă ce n-are bucurie?
E mai ușor cu vorba să lovim
Si am uitat că Domnul toate știe?

Să o mustrăm, că, uite... strică poza
Când Fotograful o așază printre noi
La ce folos să umplem celuloza?
Mai bine, hai s-o ducem la gunoi...

Sau, poate că i-ar prinde bine
Să o iubim, să uite de suspine?
Sau... poate observăm durerea hâdă,
Fără să-i mai dăm lecții cum să râdă...

Să ne rugăm mai bine, să nu piară,
Să-i schimbe Domnul, viața ei amară
Că de profesori este plin prin țară...
Dar medicii ne sunt plecați pe-afară...

Învățătorii se bat pe catedre
Să ne explice tot ce nu se vede. .
Dar, ca să poți trata cordul olog,
Ar trebui să fii cardiolog...

Poate, tăcând e singura iubire
Cu care ai putea să torni alin,
În inimi zdrențuite de lovire,
În care mulți au aruncat venin...

Sau vorba blândă, cu prietenie,
Atunci când viața poate fi amară,
Pune pe fugă orice ischemie
Și dezrobește inima din gheară...

Deci, înainte de-a numi „lucrare”
De ești chemat să fii învățător,
Nu apăsa mai mult, când totul doare
Mai bine taci: ești mai folositor!

De nu știi cum să legi inimi rănite
Cum să presari balsam pe cord olog,
Adună-le cu mâinile-ți smerite
Și apoi du-le, la Cardiolog!

Ana Mihăiță
21.11. 2025