Fugit în marea mea pustie
Mi se păru că sunt Ilie;
Trecuși pe lângă mine, Doamne,
Atâtea primăveri și toamne;
Văzui cum umbra slavei Tale
Scădea pe deal, umbla pe vale
Și m-ai iubit ca să nu tremur
De mi Te-arăți ca un cutremur,
Să nu am teamă de mormânt
De mi Te-arăți în foc și vânt,
Ci ai făcut o liniștire
Pe vârful plopilor plutire;
Când luna-n cer da să se culce
Simții un susur blând și dulce.
Ca să-mi rămână viață, viața,
Eu încă nu pot să-Ți văd fața,
Dar umpli veghea mea și somnul
Și știu frumos că Tu ești Domnul.