Îţi înalț în această clipită o rugă
S-o primeşti, drag Isuse, Te rog,
Tu de-acolo din ceruri priveşte şi-ascultă
Când cu lacrimi fierbinţi eu mă rog.

Şi Te rog să priveşti către mine cu milă
Căci trăiesc pe-un pământ blestemat
Şi chiar eu nu-s decât o bucată de tină
De un bun Creator frământat.

Însă calea pe care-am ales-o din toate
Este grea şi pe ea nu sunt mulţi,
De aceea-n genunchi către Cel care poate
Eu mă plec şi Te rog să m-asculți;

Vezi că firea în mine mai are putere,
Nu-i bătută în cuie deplin
Şi că-n orice ispită sau mică durere
Cere dreptul firesc de stăpân.

Dar nu vreau ne-ncetat să mă rog pentru mine,
Mulţi sunt cei necăjiţi şi pierduţi,
Şi te rog să priveşti din văzduhuri senine,
Pe oricare în parte s-asculţi.

Să ridici orişice greutate ce-apasă,
De pe spatele servilor Tăi,
Căci povara de griji deseori nu îi lasă
Să străbat-a credinţei cărări.

Şi Te rog pentru-acele mămici obosite
Care simt că-s înfrânte deja,
Înnoieşte-le Tu ca la vultur, Părinte,
A lor slabă putere cu-a Ta.

Dă Tu har celor ce-s puşi de Tine-n lucrare
Căci poporul e greu de condus
Şi la mulţi lumea-aceasta plăcută le pare
Şi deja mulţi în lume s-au dus.

Şi Te rog ca să fii şi cu cei care-n lume
Au plecat Vestea Bună s-o dea,
Dă-le Tu îndrăzneala cerută de-a spune
De Calvar şi de dragostea Ta.

Dă putere acelor ce-n mare prigoană
Lupta bună o poartă mereu,
Şi Te rog să le pui untdelemn pe-a lor rană
Ca să urce Calvarul cel greu.

Ai Tu milă de-acei care nu au pe masă
Pâinea zilei şi pâinea din cer,
Şi arată-le Tu că lui Tata îi pasă,
Că le dă tuturor care cer.

Toate ştii, toate vezi şi cunoşti, drag Părinte,
Dar Te rog ca aminte să iei
Când spre cer îmi înalț rugăciunea fierbinte
Pentru mine şi alţi servi ai Tăi.

Vino Tu lângă noi cu prezenţa Ta vie
Ca să fim mângâiaţi şi-ntăriţi,
Ca oricine din lume ne vede să ştie
Că suntem de-o Putere păziţi.

Vreau acum să-Ţi aduc mulţumiri pentru toate
Căci eşti sfânt, eşti real şi divin,
Şi doresc ca-n genunchi către Cel care poate
Ne-ncetat ca acuma să vin.