TIMPUL SFÂRȘITULUI
Eu cad în rugăciune, stau în genunchi și plâng,
E multă suferință, durerea n-o înfrâng,
Pământul astăzi arde, părjolul e întins,
În lupta lui cu focul tot omul e învins.

Pământul a crăpat și roade nu mai sunt,
Sunt zone fără ploaie, nici chiar mărunt, mărunt,
Nici rouă nu mai este, pământul e pustiu,
Doar Dumnezeu din ceruri mai ține omul viu.

Sunt mulți ce stau cu teamă, războiul cotropește,
Sunt bombe, sunt grenade, ce totul nimicește,
Mor tineri fără vină, căci glonțul doar ucide,
E multă răutate, politicul decide.

Furtunile atacă și apele inundă,
Dispar case și sate, dispar într-o secundă,
Dispar viețuitoare, cu apa nu te pui,
Acest necaz doar vine în viața orișicui.

Sunt viruși fără leac și cancerul lovește,
Deși am evoluat, un leac nu se găsește,
Se moare-n suferință, exact cum este scris,
Se împlinește totul, exact cum e prezis.
Emilia Dinescu