Efeseni 4:4

Nădejdea chemării Lui
Ne dă în suflet bucurie,
Că stare mai înaltă nu-i
Decât să fii al Domnului
Pentru-aici și-n veșnicie.

El ne-a chemat să fim ai Lui
Și să-I slujim cu scumpătate.
De tot ce-i rău suntem sătui,
Că gustul lumii-i amărui
Și-i plin de nedreptate.

Nădejdea noastră e Isus
Ce-a coborât din slavă
Să-ne-ndrepte ochii-n sus.
Și-acolo unde El s-a dus
Zbura-vom fără navă.

El ne-a chemat dintre cei răi
Să ne transforme-n briliante,
Să fim pe veci copiii Săi,
Cu El în sfintele odăi
Din a cerului palate.

Ne-a chemat din întuneric
La lumina minunată.
El ne este Sfântul Sfeșnic
Pe acest pământ vremelnic,
Lui îi dăm viața toată.

Nădejdea harului slăvit
Ne aduce bucurie,
Fiindcă-Acel ce S-a jertfit
Boldul morții-a biruit
Și ne va duce-n veșnicie.

El e nădejdea vieții noi
În splendorile de sus.
Atunci, scăpa-vom de nevoi
Și cu cel mai sfânt convoi
Vom merge-n fața lui Isus.

El ne e nădejdea sfântă.
Dorul Lui ne-atrage-n sus
Spre slava unde îngeri cântă;
La cea mai minunată nuntă
Să fim Mireasa lui Isus.

El ne-a chemat la unitate,
Să vadă toți că ne iubim.
Prin noi lumii să arate
Pilda dragostei de frate
Când trăim, cum și vorbim.

El ne-a promis: Voi fi cu voi!
Și am simțit prezența Lui
Aici prin lumea de nevoi.
Prin greutăți a fost cu noi,
Ne-a sprijinit pe cărărui.

Și-avem nădejde că va fi
Cu noi pân’ la sfârșit.
Prin El și noi vom birui,
Cununa slavei vom primi,
Vom fi cu-al nost’ Isus iubit.

Nu-i nădejde mai frumoasă
Nici fericire mai deplină
Decât a fi a Lui Mireasă
Când ajunge-vom acasă
În slava Tatălui divină.
Amin.
(Miercuri, 15 ianuarie 2025)