Mi-ai spus atunci când gerul aspru
Îmi îngheța tot ce iubeam
Că în curând va fi iar soare
Și meri cu flori pe orice ram...

Mi-ai spus, dar inima-ngrozită
Abia putea spera ceva
Dar când venit-a bucuria
Mai mult de ce-am crezut era.

Mi-ai spus când noaptea se lăsase
Pe-ntreg hotarul meu, amar
Că toate trec, că o să vină
O nouă strălucire iar.

Mi-ai spus atunci cănd disperarea
Zdrobea tot sufletul ce-l am
Că iar îmi va-nverzi hotarul
Și-mi va-nvia tot ce iubeam.

Mi-ai spus când se ducea cântarea
Și numai plânsu-mi rămânea
Că iarăși va-nsori lumina
Și zâmbetul spre fața mea.

Și-mi spui și-acum că-i chiar la ușă
Venirea Ta, iubit Isus
Că nici nu știu ce-aproape-i ziua
Când ne vei da tot ce ne-ai spus.

Îmi spui, dar inima mea slaba
Mi-e parcă tot precum era,
Și totuși Dumnezeul nostru
Nu știu să cred cât vom vedea.