Eu te văd
O fiule, cunoști tu oare, că ochiul Meu te vede neîncetat,
Și știu atunci când ești apatic, când ești căzut, când ești îngrijorat!
Și știu de ce respiri adânc în taină, și îți cunosc durerea din privire,
Și știu motivul îngrijorării tale, știu tot procesul tău chiar din zdrobire!
Eu totul știu, ce ai în al tău suflet, ce chiar nici tu nu știi ce se întâmplă,
Eu văd în duhul tău tot ce-i adânc, tot ce te doare, tot ce te frământă!
Și ceea ce tu încă azi nu înțelegi, cu ochii tăi de carne muritori,
Eu totul țin în mâna Mea de Tată, sunt lângă tine pe aripi de zori!
Eu știu cum atacat ești zi de zi, și obosești adesea pe a ta cale,
Văd cum în viață ai atâtea lupte, văd cum te lupți să poți să ieși din vale.
Și gândurile tale ți le văd, cum prea slăbit te lupți pe calea sfântă,
Și pare uneori că neputința te înfrânge, te doboară, te frământă!
Eu văd și acolo unde ești slăbit, aproape mort și obosit din greu,
Nu poți să alergi, nu poți să faci un pas, fiind slăbit, epuizat mereu!
Eu văd cum uneori pe cale, părerea altor oameni te doboară,
Și lași să învie în tine clevetirea, și crezi adesea bârfa cea murdară!
Adu-ți aminte din al Meu cuvânt, că Eu dreptate fac întotdeauna!
Dar tu să ceri ca să-ți iert vrăjmașii, și astfel să-ți primești în cer cununa!
Eu te voi apăra mereu cu milă, o fiul Meu iubit, ce te-am creat!
Dar vreau să fii tu milostiv ca Mine, să-ți ierți dușmanii, cum Eu te-am iertat!
Te mustră conștiința uneori, și te apasă mult, te îngreunează!
Te trage la pământ cu o putere, ce nicidecum nu pleacă, nu cedează!
Dar tu ridică-ți ochii tăi spre ceruri, nu te lăsa mințit de cel ce-i rău,
Căci sânge sfânt te-a curățit de patimi, îndreptățit pe veci ești fiul Meu!
O fiul Meu, Eu văd acolo unde ești obosit, slăbit și îndurerat,
Îți pare că nu e nicio scăpare, și nu mai vezi lumină pe drumul întunecat!
Și știu că uneori îți vin chiar gânduri, că te-am lăsat împovărat pe drum,
Că Mi-am ascuns privirea Mea de tine, că ești doar om, doar lut, doar scrum!
Dar oare Eu cum voi putea vreodată să-Mi șterg iubirea-ntreagă pentru tine?
Oare Eu pot să-Mi anulez iubirea, ce prin sfânt sânge ți-a făcut doar bine?
Eu, pentru rugăciunea ta de fiu, cerul întreg ți l-am deschis pe veci,
Ca, când vei cere tu ceva în lume, prin rugăciuni și lacrimi să primești!
De-ai ști, copile, că Eu văd și lupta, și-ata dorință arăzatoare către Mine!
Văd cum te lupți din răsputeri pe cale, văd cum în tine se ivesc rubine!
Dar vreau să știi, o fiul Meu iubit, că uneori pustia e o cale,
Pe care Eu te duc să te învăț, că biruința se câștigă în vale!
Și nu te duc pe căi ce-s grele, să te distrug și să te frâng în zbor,
Dar Eu te duc să te învăț să lupți, să poți să strigi în lupte „ajutor”!
Să poți să recunoști mereu în toate, că Eu îți sunt Tată și tu fiul Meu,
Să-Mi spui în rugăciune ofurile tale, să poți să te încrezi în Dumnezeu!
Vreau tu să-ți vezi în lume neputința, și dependența ta de Mine în toate,
Ca Eu să vin cu milă lângă tine, să-ți iau povara, să-ți fac dreptate!
Vino cum ești la Mine în rugăciune, căci doar Eu știu unde ți-e greu și doare,
Și varsă-ți sufletul înaintea Mea, ca dragostea-mi deplin să te înfașoare!
Vreau să te vindec pe deplin de-a pururi, și rănile ce dor să le alin,
Dar pentru asta Eu doresc să văd, cum te smerești în rugă pe deplin!
Nu te înfrica de valurile mării, ce se ridică îngrijorător de sus,
Smerește-te, încrede-te în Mine, căci lângă tine e mereu Isus!
Și va veni și ziua aceea mare, când Eu voi porunci în dreptul tău,
Voi porunci la marea învolburată, să tacă, să nu-ți facă niciun rău!
Tu vei fi tare, neclintit în Mine, precum o stâncă de granit pe înălțime,
Atunci vei fi călit prin suferință, și doar smerit tu vei privi spre Mine!
Și Îmi vei mulțumi de-a pururi, că, când treceai prin greu și prin durere,
Din rădăcină răul Eu l-am rupt din tine, și-n vasul tău am pus a Mea putere!
Și binecuvântarea Mea o vei vedea, ce mare a fost mereu în dreptul tău,
Nu te-am lăsat Eu singur niciodată, te-am prelucrat, iubit copilul Meu!
Cu lacrimi Eu te-am modelat în vale, când tu plângeai, Eu sufeream cumplit,
Când te cerneam și te lucram cu grijă, prin sânge sfânt pe veci te-am curățit!
Când disperarea te prindea în valuri, Eu nu încetam să te înconjor mereu,
Să simți că, chiar și-n greu, și-n ceață, ești strâns lipit de însuși pieptul Meu!
O fiul Meu, nu mai lăsa vrăjmașul să-ți șoptească vorbe înșelătoare,
Hrănește-te cu al Meu Cuvânt în toate, cu acel Cuvânt ce pe vecii nu moare!
Și nu uita pustia ta din viață, și tot pe unde aleg să te conduc,
Lucrează doar spre binele tău veșnic, și pe acolo însuși Eu te duc!
Te duc de mână, singur nu te las, ai Mei ochi te veghează neîncetat!
Și chiar de te cuprinde disperarea, tu nu uita: ești fiu de împărat!
Tu nu uita că ești îndreptățit pe veci, de sângele lui Isus, Sfântul Miel,
Pustia vieții tu mereu s-o treci, cu ochii sus, ce-s pironiți spre țel! !
Amin!
Prezenta lui Dumnezeu este mereu cu noi , vreau aceste versuri sa slujeasca incurajare pentru fiecare suflet care trece prin suferinta si simte ca Dumnezeu este undeva departe !