Tulnic plins…
Alexandrina Tulics album Destine

Cite rugi plinse se îndreaptă spre cer,
pentru Mama Tara cu mainile arse,
facind pâine pentru copiii ei?
Cite brațe sunt urmărite spre a li se fringe puterea,
să nu mai legene copiii așteptați
ca Țara să nu slăbănogească?
Cite fuse și furci zac aruncate
prin cotloane părăsite,
ca vrednicia lor,
să fie judecata de dinastii asupritoare care
n- au vazut iile, bracinarii tesuti
în cintece legănate de doine?
Cite lacrimi pentru popor
sunt urzite în țesătura cu maci, garoafe,
fiii și fiicele României
în scoarțele ce-i atrag
pe străinii înfometați de pămînt binecuvintat?
Doamne,
mi s- au deșirat rugile plinse,
n- au ajuns la Tine,
decind strig și maninc în suspin
Pâinea Vie a Cărții și
bucatura ce- mi sătura ființa
învățată s-o framint,
lingă cuptorul ce- și juca flăcările,
asteptind aluatul din griul românesc sa- l rumenească
să cint doinele munților, apelor în tulnicul jelit…?