Omule ce treci prin viață deseori nepăsător
Oare-n fuga ta prin lume sufletul ți l-ai hrănit?
I-ai dat pace? I-ai dat cântec? I-ai pus haine de lumină
Și i-ai spus măcar o dată că de Domnul e iubit?
Spune-mi nu ți s-a-ntâmplat
uneori să simți un dor
Ce în serile târzii te apasă și te doare?
Este sufletul ce plânge că a fost de mult uitat
Și ar vrea un strop de zâmbet... și ar vrea un strop de soare...
Poți să ai de toate-n viață: bogății, mașini și case
Dacă nu ai pace-n suflet nimic parcă n-ai avea...
Bogăția poți s-o pierzi într-o clipă dar să știi
Sufletul hrănit cu pace, el va fi comoara ta!

Vulcan-25-10-2025
Mary