Când Zorii Dimineţii te pot trezi din somn …
(Am scăpat de o năpastă!)

Când Zorii Dimineţii te pot trezi din somn,
Și eşti din nou sub Soare, după o noapte rece,
Te-Ȋnchini uşor la Ceruri, ca Doamnă sau ca Domn
Și Mulţumeşti de Viaţă, cu Har de nota zece,

Lăsând în urmă răul ce ţi-a furat Visări,
Și ţi-a rănit Parcursul pe drumul Veşniciei!
Uitat-ai de necazuri, de plâns şi tulburări,
Și luat-ai Mântuirea ca Odă-a Bucuriei,

Făcând Dumnezeirea să-ţi mai Zâmbească-un pic
Pe Drumul Ȋnălţării spre Casa Bunătăţii!
Când Zorii Dimineţii te prind, după tipic,
Ȋnalţi o Mulţumire, cu-Alean, Divinităţii!