AVEM NOI CUGETUL CURAT?


Privind în jur, Doamne Isuse,
Spre lumea asta și-al ei mers,
Se vede clar spre ce se-ndreaptă
Iubitul nostru univers.

Tu ai creat întreg pământul
Și tot ce e frumos sub soare,
Ca, bucurându-ne de ele,
Să lăudăm numele-Ți mare.


Iar noi, în vremi de libertate,
Te-am pus deoparte, Te-am uitat;
Cu spurcăciunile din lume
Sufletele ne-am îmbuibat.

În vremi de har și libertate,
În loc să ne lipim de Tine,
Am căutat să placem lumii,
Uitând de slovele-Ți divine...


Și, cufundați în astă lume,
De care am fugit cândva,
Am constatat, cu-amărăciune,
Că prea ne regăsim în ea.



Nu mai avem relații sfinte
Nici în familie măcar;
Și-așa venim și-n adunare:
Cu inimi reci pe sfânt altar.

Când frații cred că suntem bine,
Noi ne prefacem că-i așa;
Și ce-ar fi, dacă-n felul ăsta,
Chiar azi viața ne-am încheia?

Oare am umple fața sfântă
De cinste și de bucurie? ,
Credeți c-așa arată calea
Ce duce înspre veșnicie?

Noi Îl rugăm astăzi pe Domnul
Să ne mai facă-o cercetare,
Să n-avem inima-mpărțită
Sau să dorim ce lumea are...

El să ne dea apoi putere
Să ne predăm Lui pe deplin,
Slujindu-L, plini de pasiune
Și cugetul curat! Amin.