De multe ori, Domnul Isus
Cu ucenicii a cinat,
Dar niciodată nu a fost
Atât de trist și-ngândurat...

Ca atunci, în seara aceea,
Când în odaia de sus,
La Praznicul Azimelor,
Dorea să fie cu ei, nespus.

Au stat la masă împreună!
Cei doisprezece și Isus,
Și le-a mai spus încă-odată,
Ce și–nainte le-a mai spus!

Domnul le prevestise,
În drum spre Ierusalim,
Tot ce se va întâmpla...
Dar n-au înțeles pe deplin!

Cum era să înțeleagă,
Că un Fiu de Împărat,
Va fi batjocorit de oameni,
Chinuit și torturat!

Cum puteau să înțeleagă,
Că Domnul, care i-a iubit,
Va fi vândut, va fi trădat,
Pentru-un preț de nimic!

Cum puteau să înțeleagă,
Că-al lor Păstor va pătimi,
Și toate oile din turmă,
Atunci, se vor risipi! ...

Cum puteau să înțeleagă,
Că unul care stă cu ei,
Va fi acel, care-L va vinde,
Unei gloate de mișei!

N-a înțeles numai Iuda...
Pe care cel rău l-a făcut,
Să-L vândă pe Domnul Său,
Pe niște bani, cu un sărut!

Deși Domnul îi semnalase,
Că vânzătorul, el va fi,
Putea să se răzgândească,
Dar inima i s-a-mpietrit!

Și a dus la împlinire
Planul crunt, diavolesc,
Inima lui fiind legată,
De interesul pământesc!

Dar Dumnezeul Cel din slavă,
A avut și El un plan...
Pe care nu-l putea strica
Niciun om, niciun dușman!

Da, Isus S-a dat la moarte,
S-a lăsat batjocorit! ...
S-a lăsat bătut, scuipat,
Chiar pe-o cruce pironit...

A stat între pământ și Cer,
De trecători umilit,
Dar iată că blestemul Legii,
Chiar prin El, s-a împlinit!

Și El, Mielul fără pată,
A ispășit orice păcat!
Și a învins prin moartea Lui,
Iadul cel înfuriat!

A murit... Dar înviase!
Cum a spus: a înviat!
Iar prin crucea Jertfei Sale,
Mântuire-n dar ne-a dat!

Și-acum... cine la Domnul
Vine cu al său păcat,
Va fi iertat prin pocăință,
Și de lanțuri... dezlegat!

Va fi liber pe vecie,
Ne mai datorând nimic!
Căci pentru a’ sale greșuri,
Chiar Isus a pătimit!

Iar în Cer, la masa sfântă,
De Tatăl va fi chemat,
Dacă aici, pe pământ,
De Fiul a ascultat!

Căci Sângele ce-a curs pe cruce
Și Trupul Său sleit și frânt,
Sunt veșnica pecete
A unui Sacru Legământ!

Luați deci, din pâinea frântă,
Și beți din al viței rod,
Ca din Trupul și Sângele,
Mielului jertfit, Hristos!

Căci așa ne-a îndemnat,
La Cina cea de taină,
Să ne amintim cu toți,
De Jertfa Lui cea sacră!

El a înviat din morți,
E viu, Atotputernic!
El e-al nostru Împărat
Și al nostru Sfetnic!

El va reveni pe nori,
Curând, cu slavă mare,
Și va vedea orice ochi
Splendoarea Lui cea mare!