Nu vreau să-mi plâng amarul și durerea,
Ci vreau să merg pe calea Ta zâmbind,
Când simt că îmi slăbește-acut puterea,
Cu-atât mai mult doresc ca să Îți cânt!

În note vagi de-mi este simfonia,
Pe portativul vieții Tu să scrii,
Ca să răsară-n ode bucuria
Și mulțumirea stării de a fi!

Căci numai Tu, Preasfinte, dai izbânda,
Chiar și atunci când știu c-am eșuat,
Lovit de valul lumii, nu osânda
Eu o primesc, ci gândul Tău curat!

Și plâng și simt și văd cât ești de mare,
Prin Slova Ta eu mă revigorez,
Mă porți pe braț s-ajung la scăldătoare,
Mă vindeci și îmi spui doar să veghez!

În pieptul meu stau doruri, stau suspine
Și nerostite rugi ce Tu le știi,
Că n-au ajuns pe buze, dar la Tine,
Erau prezente și în veșnicii!

Chiar dacă-mi ești, Isuse drag, suflare,
Moarte și viață și pământ și cer,
Chiar dacă-mi ști rostirea viitoare,
Eu tot Îți cânt Osana, până pier!

Căci e frumos să-Ți laud bunătatea
Și Numele-Ți de trei ori înălțat,
Să afle lumea-ntreagă plinătatea,
Ce din mărire Tu ai revărsat!

Numai așa, prin crez și ascultare,
Cu lacrimi pe obraz și rugi fierbinți,
Pot să Îți cânt smerit, în adorare,
Un psalm frumos alăturea de sfinți!

Când nu zăresc o rază de lumină
Și văile de plâns sunt tot mai reci,
Soare să-mi fii și-n noapte lună plină,
Să-Ți calc pe urme Doamne-n veci de veci!

Nu vreau să-mi plâng aici nicio durere,
Ci vreau să merg pe cale bucuros,
Prin har îmi dai, prin Duhul, mângâiere,
Slăvit să fii, pe veci, Isus Cristos!

16/10/2025, Barcelona- Lucica Boltasu