De-aș putea să-ntorc pe calea timpului spre început
- cum cobori din treaptă-n treaptă aș pași din an în an
fără să mă uit o clipă la nimic din ce-am trecut
m-aș opri-ntr-un veac de aur,
lâng-un țărm Galileean.

Cum Te-aș aștepta acolo răbdător și fericit
când aș ști că dimineața ai să treci și-ai să mă iei!...
- ceilalți s-ar uita la mine cu un ochi nedumerit
dar pe urmă, cu ce zâmbet m-ar primi să merg cu ei.

Cum m-aș avânta, ca Petru, peste valuri netemut
cum Ți-aș sta răpit, pe umăr, ca Ioan să Te ascult,
cum ca și Zacheu, îndată Ți-aș da-ntregul meu avut
- ca să poți vedea, Isuse, cât Te-am înțeles de mult!

Ți-aș spăla ca păcătoasa praful drumului trudit
de pe sfintele-Ți picioare cu al lacrimii izvor
și mi-aș sparge ca Maria vasul cel neprețuit
să-Ți torn numai Ție mirul cel plăcut mirositor.

Aș căuta să-Ți dau ce încă nimeni altul nu Ți-a dat
și-aș găsi să-Ți spun cuvinte care nimeni nu Ți-a spus
- ca să-mi poți cunoaște-n totul sufletul îndatorat
și adânc recunoștința cât aș vrea să-Ți dau, Isus.