Nu vă mirați că lumea vă urăște,
Doar știți că-ntâi pe Mine M-a urât;
Și-acum voi nu-i mai aparțineți ei.
Eu v-am ales din ea să fiți ai Mei,
Așa că nu vă tulburați, oricât
Vă persecută și vă ocărăște.

Lumina Mea în lume-am răspândit-o;
Și fiindcă-aveți lumina Mea în voi,
Prea deranjați de strălucirea ei
Care le dovedește că-s mișei,
Ai nopții fii v-au declarat război;
Dar întunericul n-a biruit-o.

Cetățenia voastră e cerească,
De-aceea lumea vă va prigoni;
Dar nu vă temeți, nu vă-nspăimântați,
Cu armele luminii vă luptați,
Căci ura lumii nu va izbuti
Nicicând lumina să o îngrădească!