Filip și famenul etiopian
Pe drumul ce șerpuia prin pustiul arzător,
Singur într-un car regesc se afla un călător
Îmbrăcat în haine scumpe de porfiră și mătase
Ce cu întreg alaiul său din Ierusalim plecase.
Sub umbrela mărginită cu tiv galben auriu
Stătea un bărbat solid cu tenul mai tuciuriu.
Nu era un orișicine, era om cu mare fală
Era famen cu putere și un om cu multă școală.
Era mare vistiernic, om de o mare finețe,
Cum am spune noi acum un ministru de finanțe.
Om cinstit și respectat în țara care trăia
Lângă împărăteasa Candace, chiar în Etiopia.
În urmă cu o săptămână plecase din țara sa
Să meargă în Israel la Templu a se închina.
Mult s-a mai mirat străinul când văzu templul crăpat,
Și de-oștirile romane peste tot înconjurat.
Traversase tot pustiul, nu contase că e soare
Își dorise atât de mult să meargă la închinare
La Ierusalim în Templu pentru Dumnezeu Iehova
Că era Stăpânul Lumii plin de har și plin de slavă.
În cetate auzise despre Dumnezeu Isus
Cum murise pe o cruce ca o oaie, blând, supus
Suferise tot calvarul doar din dragoste sublimă
Să ne scoată din păcat, să ne ducă în lumină.
Și acum se întorcea pe același drum, agale
Legănat în carul său și citind cu voce tare
Dintr-un sul ce-l cumpărase cu bani mulți de la bazar
Scris de prorocul Isaia, om ales și cu mult har.
Sufletul său însetat și flămând după Adevăr
Căuta să-L înțeleagă câtuși de puțin măcar,
Că deși cum vă spuneam era om cu multă carte
Însă-i rămâneau ascunse tainele acestea sfinte.
Concentrat și fermecat de pasajul ce-l citea
N-auzise că din spate cineva îi urmărea.
Era Filip slujitorul ce alerga în urma lor
La porunca Duhului să îi fie însoțitor.
Și ajuns pe lângă car întrebă cu glas domol:
-Înțelegi tu ce citești? -pe stimatul călător.
-Cum oare să înțeleg, dacă nimeni nu mă ajută?
Tare îmi doresc să știu ce vorbește-n Cartea Sfântă!
Și-l rugă pe musafir ca să șadă-n car cu el
Să-i explice dacă știe și să îi spună despre miel.
Despre locul din Scriptură despre Mielul cel curat
Care a fost bătut prea tare și apoi viața I-au luat.
-Rogu-te să-mi spui și mie despre cine a vorbit
Profetul Isaia când în carte a profețit?
Atunci Filip pe-ndelete începu să-i povestească
Despre Isus Hristos cel sfânt, despre pronia cerească.
I-a vorbit despre Iordan, cum Isus s-a botezat
Cum pe cruce a murit și apoi cum a înviat,
I-a vorbit cum s-a-nălțat, cum s-a ridicat la cer
Și cum vor pleca la El toți acei ce-L iubesc sincer.
-Vai, acum am înțeles, Isus este Dumnezeu!
Uite apă, ce mă împiedică acum să fiu botezat și eu?
Și din car ei coborâră și în apă au intrat
Iar pe famenul cinstit chiar atunci l-a botezat.
Și când au ieșit din apă Duhul Sfânt al lui Isus
L-a răpit pe Filip și în cetatea-Azot l-a dus.
Iară omul bucuros ce fusese botezat
Era plin de bucurie că fusese acum iertat.
Tot așa suntem și noi călători într-un pustiu
Până Îl găsim pe Domnul nostru bun și viu,
Lumea asta ce-o trăim toată e deșertăciune
Sunt doar lacrimi și durere și multă amărăciune.
La fel ca și Israel, când mergeau spre Canaan
Au umblat printr-un pustiu să ajungă la Iordan.
Tot așa suntem și noi mergem prin pustiul greu
Să ajungem curățați sus în cer la Dumnezeu.
Nu e Apă mai curată și mai limpede și bună
Cum este Isus Hristos plin de har și de lumină.
El e Râul ce ne spală de păcatele murdare
Să ne ducă-n Canaan pentru viața viitoare.
Amin!
13.09. 2025