Atâta cât am dat, atât voi lua cu mine
Atunci când sus la cer mă voi urca,
Cu siguranță îmi va fi rușine
Căci mult mai mult aș fi putut dona,

Aș fi putut să dăruiesc iubire,
Recunoștință aș fi putut să dau
Aș fi putut să dau și fericire
Acelora care nefericiți erau.

Aș fi putut să dăruiesc speranță
Acelor ce erau mereu năpăstuiți,
Aș fi putut aduce zâmbete pe față
Acelor care pe nedrept erau învinuiți.

Aș fi putut să dărui bunătate
Acelor ce purtau grele poveri!
Iar celor care n-aveau sănătate,
Să le aduc mai multe mângâieri.

Aș fi putut să dau mai mult iertare
Acelor care mi-au greșit mai mult,
Iar celor ce am greșit cu a mea purtare
Puteam ca să le cer iertare cu-n cuvânt.

Aș fi putut să dau și de mâncare
Acelor care flămânzeau pe străzi!
Aș fi putut să dau și haine spre purtare
Acelor ce umblau pe drumuri vagabonzi.

Aș fi putut să fac mai multe fapte bune,
Să stâng în cer comoară nesecată
Și s-o aduc în a Ta casă Doamne
Acolo unde hoții nu o fură niciodată.

Aș fi putut… dacă eram mai bună,
Aș fi putut ca lumea să o schimb
Știind că-n cer mă-așteaptă o cunună
Pe fruntea mea să lumineze ca un nimb.

Dar încă este timp… și mai e har
Ca să mă schimb să fiu mai bună,
Să pot primi cununa mea în dar
Și cu Isus să stau o veșnicie împreună.

Amin!
14.04. 2021