Efeseni 4:2

Îngăduiți-vă unii pe alții
Și trăiți în părtășie!
Să trăiți frumos ca frații,
Nu fiți poticniri la alții,
Și s-aveți credință vie.

În smerenie dați cinste
Fiecare celuilalt.
Și cu dragoste fierbinte
Aveți adevăru-n minte,
Chiar de pierdeți câteodat’.

Nu folosul tău întâi,
Ci folosul celuilalt.
Și-atunci credincios rămâi,
Niciun bine nu-l amâi
Și ai sufletul curat.

Îngăduiți pe cei mai slabi
Prin iubirea cea de sus.
N-am fost totdeauna bravi,
Uneori am fost gângavi:
N-am mărturisit pe Isus.

Să-ngăduim pe copilași
Că și noi am fost odată,
Dacă vrem să fim părtași
Cu toți sfinții-naintași
Din gloata nenumărată.

Totdeauna mai presus
Să cinstim cu prețuire
Slujitorii lui Isus
Care viața-n joc și-au pus
Pentru-a noastră mântuire.

Prin harul dragostei de sus,
Ne bucurăm la părtășie
Cu toți frații lui Isus
Ce-L slujesc cu duh supus
Și deplină bucurie.

Cât de dulce-i și plăcut
Când sunt frații împreună
Ridicând pe cel căzut,
Ajutând pe cel pierdut,
Simțind cu cel slab împreună!

Lumea-ntreagă va vedea
Că suntem de cer legați,
Dacă dragoste vom avea.
Și-urmând învățătura Sa,
Iubim cu-adevărat pe frați.

Nu e nimeni mai prejos
Din cei ce-au fost răscumpărați.
Pentru toți muri Hristos
Spre-a fi ridicați de jos
Și-a fi puși între-mpărați.

Și cel mare, și cel mic
Au valoare-n ochii Săi.
Și tu poți fi ucenic.
Dacă vrei iubite-amic,
Nu mai sta între cei răi.

Cei ce veghează-n sfințenie
Prin Duhul Tatălui de Sus
Îi vor sluji o veșnicie
În cereasca-mpărăție
Mirelui ceresc Isus.
Amin.
(Sâmbătă, 11 ianuarie 2025)