Efeseni 4:1

Vrednici de a Lui chemare
Noi cu râvnă toți să fim;
Să nu stăm în nepăsare
Amăgiți de lumea mare,
Ci ca sfinți noi să trăim.

Vrednici de împărăția slavei
Pregătită de Isus,
Ca un stol de porumbei
Vom zbura spre cer cu-acei
Ce-au privit mai mult în sus.

Dacă-n vremea pribegiei
Pe pământul blestemat,
Având simțul datoriei
Și nădejdea bucuriei,
Îi vom sluji neîncetat.

Dacă-L vom avea pe Domnul
Far și țintă cât trăim,
Călăuză în tot locul
Și ne arde-n inimi dorul
Ca-n veșnicii cu El să fim.

Dumnezeu ne dă tărie
Și putere să-I slujim.
Duhul Sfânt mereu ne-adie
Cu cercetări de bucurie
Când smeriți ne pocăim.

Dumnezeu e scutul tare
Ce ne va-ntări la greu.
Când ne-apasă vreo-ncercare,
Nu ne lasă-n clătinare
Să ne biruie cel rău.

El prin har ne-nvrednicește
Să-L slujim cu adorare.
Cel rău nu ne nimicește,
Dumnezeu ne întărește
Prin puterea Lui cea mare.

El ne-a-nvrednicit prin jertfă
Să primim în cer cunună.
Ne pune pe frunți parafă
Ca să Îi cântăm din harfă
Când pe-ai Săi de jos i-adună.

El ne-a-nvrednicit să fim
Scumpa Lui Mireasă.
Cerul Sfânt să-l moștenim
Și cu El să-mpărățim
Când vom ajunge-acasă.

În splendorile cerești
Vom fi cu El în slavă
Fără grijuri pământești,
Fără slăbiciuni firești,
În a raiului dumbravă.

Tot ce suntem și vom fi
E doar prin harul Său.
Prin harul Său sunt bucurii
Și aici, și-n veșnicii
Că haru-i însuși Dumnezeu.

Partea noastră-i ascultarea
Cu credință și smerire.
El Își va sfârși lucrarea
Și va-ncepe sărbătoarea.
Noi, Mireasă și El, Mire.
Amin.
(Joi, 9 ianuarie 2025)