Lenevirii când te dai
Mai nimic tu nu cutezi,
Putrezește unde stai,
Râpă-i drumul către rai.
Dacă, harnic, nu te-așezi,
Înverzește unde șezi.

Mai bine cu sapa-n mână
Volburii să vii de hac
Decât cu lenea-ntr-o rână
Și foamea la cerșit te mână.
Dai cu sapa – ai în sac,
Zaci cu lenea – mori sărac.

Tot ce are-n viață omul
Îl plătește pic cu pic.
Doar pe lene și pe moarte
Nici pe-aproape nici departe
Nu se cheltuie nimic,
Dar toți de tine se dezic.

Când trăiești doar din pomană,
Nu te vezi în veci sătul.
Numai munca și păstrarea
Aduc binecuvântarea,
Îi dau omului destul,
Ca să biruie tot greul.

Cine nu muncește ziua
Noaptea va dormi flămând.
După lene, sărăcia
Îți cere mereu simbria,
Vine sigur și curând,
Dar niciodată întrebând.

Nu se cade să mănânce
Omul care nu muncește
Nici nu îl trece sudoarea.
Leneșul, ca lipitoarea,
De pe alții se hrănește,
Dar în veac nu propășește.

Cu cât dormi mai mult în viață
Cu-atât mai puțin trăiești,
O viață rău famată.
Hărnicia te arată
Ce preț ai și cine ești
Și pe ce cărări pășești.
Amin.
(Sâmbătă, 6 februarie 2021)