Cuvântul pentru Iona

Cuvântul Domnului lui Iona i-a vorbit:
"Du-te la Ninive, strigă necontenit
Răutatea ei s-a suit până la Mine."
-Cuvântul Domnului vorbește pentru tine?

Deși s-a sculat, Iona a fugit
Departe de Domnul, căci a socotit
Fața Lui la Tars nu l-ar găsi.
-Când El te trimite, tu unde ai fugi?

La Iafo, Iona un preț a plătit
Să ia o corabie spre Tarsul dorit
Departe de Fața Domnului vroia.
-Să pleci în altă parte, tu ce preț ai da?

Curând, pe mare, un vânt s-a stârnit
Toți călătorii s-au îngrozit
De teamă au strigat spre dumnezei.
-Doar când vine furtuna, tu faci la fel ca ei?

Pe fundul corabiei s-a dus liniștit
Iona s-a culcat și a adormit.
Lui nu îi păsa de furtuna cea mare.
-Există vreun loc să adormi și tu oare?

Cârmaciul s- a dus la el, plin de teamă:
"Scoală-te, pe Dumnezeul tău cheamă!
Nu vrem să pierim cu toții în mare... "
-De câte ori, în furtună, ai primit îndemnare?

Abia când sorțul a căzut pe Iona
A spus că-i evreu și că se temea
De Domnul ce-a creat pământ, uscat și cer.
-Aștepți o încercare ca să vorbești de El?

Apoi au aflat că marea- nfuriată
Se va liniști de-l aruncă îndată
Că el e de vină de tot ce-a venit.
-Prin neascultare, tu câte furtuni ai stârnit?

S-au închinat cu teamă, ca niște evrei
Strigând au zis ca toții: "Tu Doamne faci ce vrei!
Doamne nu ne pierde, nu ne împovăra!"
-Când teama te cuprinde, tu cum te-ai închina?

Domnul a trimis un pește mai mare
Să- nghită pe Iona, să-i fie salvare
Trei zile și nopți în pântec a stat.
-Tu ai fi înțeles că așa ești salvat?

Din pântecul peștelui Iona s- a rugat
Adânc s- a smerit și a fost ascultat
Din groapa adâncă a fost izbăvit.
-E nevoie de-o groapă ca să fii smerit?

Cu peștele atunci Domnul a vorbit
Pe pământ a vărsat pe Iona cel smerit,
La dus la Ninive să-și împlinească menirea.
-În orice încercare, tu vezi călăuzirea?

Cuvântul Domnului din nou i-a vorbit
Să strige strigarea ce el a primit
La Ninive acum, s- a dus după Cuvânt.
-Când El îți vorbește, tu mai stai pe gând?

Întreaga cetate în saci s- a smerit
În Domnul au crezut și un post au vestit
Pe El să-L întoarcă, să nu vină pieirea.
-Când moartea amenință, atunci primești smerirea?

Din Cer Dumnezeu a văzut ce făceau
Din calea cea rea, cum toți se- ntorceau
Atunci, chiar El, Domnul de rău S- a căit.
-A fost pocăință când tu L-ai biruit?

Dar lucrul acesta nu i-a plăcut deloc
Iona s- a mâniat și s- a supărat foc
Vrăjmașii din Ninive să piară trebuia.
-În câte mânii nu ai gândit așa?

Iona s- a rugat: "O, Doamne, ce ziceam,
Știam că ești milos, de asta eu fugeam
Ești plin de îndurare, bogat în bunătate... "
-În ce împrejurări Îl vezi așa în toate?

"Acum, ia-mi viața Doamne, nu vreau să mai trăiesc
Să mor e mai bine decât să-i mai privesc.
Cum poți să îi ierți, să nu le faci la fel?"
-Când nu e cum dorești, te cerți și tu cu El?

Încet si blând, Domnul, de el s- a apropiat
"Bine faci tu Iona, de te-ai mâniat?"
El n-a zis nimic, apoi a plecat.
-Cuprins de mânie, tu cum te-ai purtat?

Afară din cetate Iona a ieșit
A făcut un umbrar, apoi a privit
Să vadă ce se- ntâmplă în cetatea cea mare.
-Așa te porți și tu când ai o supărare?

Să-i treacă mânia, El, Domnul Dumnezeu
A făcut să crească un curcubete mereu
Să facă umbră mare, de soare să-l ferească.
-Ce să-ți mai facă ție, ca să te mulțumească?

A doua zi un vierme de Dumnezeu adus
A- nțepat rădăcina acelui arbust
Puțina bucurie, deodată a pierit.
-Pe toate când le ia, tu cum le-ai fi primit?

Și-un vânt uscat, puternic, peste Iona a dat
Peste cap l-a bătut și el a leșinat,
"Mai bine mor acum, decât să mai trăiesc!"
-Așa gândești și tu când toate te lovesc?

Dar Dumnezeu îi zice, învață ai Săi fii:
"Pentru un curcubete, e bine să te mânii?"
"Da-i bine să mă mânii, mă mânii pân' la moarte!"
-Când vin supărări, ai limită în toate?

Atunci, din nou, El Domnul, o lecție i-a dat:
"Tu milă ai de-o plantă ce nici nu te-a costat,
Nu ai depus vreo trudă, nu ai făcut să crească!"
-Privește- n viața ta! Mila ta e firească?

"Acolo în cetate sunt oameni, zeci de mii
Mi-e milă și de ei, tu Iona nu știi?
Nici unul n-a fost gata să ducă Vestea bună"
-N-ai vrea să fii tu-acela, la alții să o spună?

Când Domnul ne vorbește, trăim în ascultare?
Suntem unde ne vrea? Vorbirea e cu sare?
Mânia ne conduce prin viață la- ncercări?
Ne irosim viața trăind în supărări?

"Milă voiesc, nu jertfe!", ne spune și azi Domnul( Mat 9:13)
"Să te gândești la el, o Doamne, ce e omul?"( Ps 8:4)
"Ești prețuit și te iubesc, și să te port mai vreau
Pe-a Mele mâini ai fost săpat, viața ca să-ți dau! ( Is 49:16)
Amin!