Uriașe valuri vin să mă înghită,
Și-n abis m-ar duce dacă ar putea;
Eu dau drumul mâinii de puteri sleită,
Dar constat un lucru: Tu ții mâna mea.

Trainică strânsoare, sigură, testată,
Poate să mă poarte și peste genuni;
Știu că niciodată nu-mi dai drumul, Tată,
Potrivit cu-a Tale dulci promisiuni.

Deși mi-este teamă, deși mă-nspăimântă,
Și-aș dori pe dată să le potolești,
Facă-se, Părinte, voia Ta cea sfântă
Și desăvârșită. Tu le-ngăduiești

Pentru-un scop acuma neînțeles de mine;
Poate că motivul nu-l voi ști curând,
Însă, câtă vreme mâna Ta mă ține,
Chiar trecând prin valuri, vreau s-o fac cântând.