Un vis ce-ascunde-o taină.
O rege peste regi,
Cu toată a ta faimă
Nu poți să-l înțelegi.
O Piatră se desprinde
Și se rostogolește...
Și-n drumul ei ce prinde
Dărâmă și golește.
V-a transforma-n cenușă
A lumii-mpărății
Și slava lumii-ntreagă
V-a reușii s-o ștergă...
Din lumea celor vii.
O piatră... zice Domnul, și pe ea,
Voi zidi biserica Mea,
Și porțile morții s-o biruiască
Nu vor putea.
Ascultați această taină, adâncă...
O Piatră, o Stâncă.
Mai bine să cazi pe ea,
Cu lepădare de sine,
Căci altfel te v-a spulbera
Când cade ea peste tine.
O piatră, de oameni lepădată.
Cine poate să-nțeleagă?
Un Rege cu coroană de spini?
Care iese biruitor pironit pe o cruce?
O, ce asurzitor... mesaj aduce
Cu un strigăt tare
Și cu a Lui suflare
A adus salvare.
Viață prin credință
Și-un nou popor a luat ființă.
Iar noi ca niște pietre vii,
Suntem a Lui zidire,
Suntem și frați, dar și copii,
Mireasă pentru Mire.
Suntem zidiți pe Stâncă,
Și ce v-a fi nu s-a arătat încă,
Dar într-o zi, fără veste
Îl vom vedea așa cum este.