Taci când ești provocat

Nu deschide a ta gură
Să dai un răspuns,
Când cel rău cu ură
Inima ți-a străpuns.

Că abia așteaptă
Să dai răspuns greșit
Că te provoacă îndată
Prin planul iscusit.

Să nu răspunzi la provocare.
Puneți semn de întrebare,
Ce vrea cel rău de la tine?
Să te facă de rușine.

Mai bine să suferi în tăcere,
Nimic să nu rostești,
Că după a mea părere
Atunci poți să greșești.

Că la mânie și supărare
Amarnic poți da greș
Cu vorba aruncată la 'ntâmplare
Ce vine într-un iureș...

Sunt unii care se distrează
Atunci când calomniază
Fără ca mult să gândească,
Vor doar să osândească

Pe cel tăcut și liniștit
Să-i facă sufletu' amărât.
Când îți iese înainte
Cel cu astfel de ispite,

Mai bine taci și rabdă,
De om bun să dai dovadă
Și să nu-l dai în judecată
Pentru o astfel de faptă.

Dacă nu poți suporta
Niște vorbe și a ierta,
Îmi pare rău de a ta stare
Că astfel, lumină n-are...

Lumea, la noi privește
Și dacă nu se oglindește
În noi chipul Lui Hristos,
Suntem în starea de jos.

Bine este, în noi să se vadă
Că suntem fără de prihană,
S-ajungem la desăvârșire
Printr-o sfântă trăire.

Cu iubire devotată
Să trăim viața curată,
Să fim blânzi și iertători,
De vrem să fim moștenitori

Cu Israel, Isac și Avraam
În noul Canaan,
Unde Isus este împărat
Sărbătorind cu-adevărat.
Amin