Versurile unui viitor cantec!

Nu voiesc altceva!

Nu voi da Doamne, nicicum odihnă buzelor mele. .
Până slava Ta nu-Ți v-a fi ridicată dintre cei ce sunt ai Tăi …
Sa se ridice măreția Ta până in înaltul cel mai înalt printre stele. .
Sa răsune laudele in pieptul fiecarui om, pe unda de văi!

Nu îmi voi opăci nicicând înghițând in sec bucuria…
Ci sufletul meu cu cerul mi-l prind și astăzi in horă…
Ca mi-ai cuprins in stropi de sânge domnesc pentru veci mărturia. .
Și inima mea vibrează ca o tamburină cu membrană sonoră. .

Nu voi lasa sa treacă clipele ca o apa printre pietre cu spume…
Și sa stau adormit risipind printre degete ca un colb, nemurirea …
Ci voi treiera iubind, ca o combină aria întreaga de lume…
Sa adun in grânarele pregătite in cer, dacă pot, fericirea …

Nu voi îngădui vremurilor să îmi aștearnă frica in oase…
Și nici să îmi dirijeze umblarea in al mătăsi huzur. .
Dumnezeu are căile Sale pe povârnișuri, istovitoare, stâncoase. .
Dar curajul și sudoarea se răsplătește in înaltul și fericitul azur


Refren:

Nu voi ca să știu altceva in mintea mea umilă și îngustă …
Decât că ești unic, preasfânt și măreț Dumnezeu. .
De orice alt gând fruntea mea degrab se dezgustă…
Și rămâne ancorată in adevarul picurat din bogat empireu. .