Lenea face fața iască,
Pe cel tânăr, gură-cască,
Nu muncește să trăiască.
Pe bogat, să se urască,
Fără nădejde cerească
Și pe sărac, să se târască.

Când îl prinde pe om lenea,
Sărăcia-i sare-n spate.
Lenea și cu sărăcia
Într-un loc își au chiria,
Totdeauna sunt surate
Și te înjosesc, măi frate!

Lenea omului nărod
Este și mai speculantă.
Îi urcă sărăcia-n pod,
Iar în gât îi pune-un nod,
Că mâncare nu-i pe vatră
Și rabdă viața toată.

Leneșul și cerșetorul
Sunt doi frați nedespărțiți.
Și oriunde sunt în lume
Nu sunt buni nici de glume,
Sunt neplăcuți și nedoriți,
Sunt alungați, disprețuiți.

Cel ce-așteaptă numai milă
Va umbla mereu flămând.
Dar cel chibzuit și harnic
Dacă-i credincios și darnic
Are pâine orișicând,
Nu se va-njosi cerând.
Amin.
(Vineri, 5 februarie 2021)