Filipeni 4:13

Prin văi adânci, cu stânci de-amenințare,
Când umbre reci îmi leagănă ființa,
Eu merg cu pasul plin de încredințare
Hristos e-nfăptuirea și voința.

Când vântul strigă-n limbi de disperare
Și valul dă să-mi biruie credința,
Eu nu mă tem — am har în încercare,
Isus e stânca, pacea, biruința.

Sub greutatea zilei ce apasă,
Când gândul cade-n ceață și tăcere,
Ridic privirea: cerul nu mă lasă,
Căci Domnul meu e viu, e mângâiere.

Când tot ce am se frânge în durere,
Și gândul cade-n noaptea de-ncercare,
Hristos în mine naște o putere —
Puterea Lui din har și îndurare.

Cu El în mine, clipa nu mă frânge,
Ci crește-n foc un aur ce nu piere;
Bogat, sărac, cântând sau plin de sânge
Pot totu-n El, și-n El găsesc plăcere!

Dany Căpătan