Sunt multe lacrimi închegate
În cursul vieții, cu suspin,
Sunt multe clipe disperate,
Sunt ceasuri seci, fără alin.

Sunt duhuri care râd cu moartea
Și printre tineri fac furori,
Tristețea le adapă setea,
Șoptindu-le: , , mai bine mori"!

Dar unde este rugăciunea,
Altarul focului de har,
Arde în taină stricăciunea,
Chiar moartea fuge de-al ei jar.

Prin ea coboară o lumină,
O dragoste de necuprins,
O melodie în surdină,
Chiar dacă suflul este stins...

Cu ea se înflorește viața,
Caci Îl aduce pe Isus,
Înseninează pieptul, fața,
Privirea o ridică-n sus!

O, rugăciune, darul vieții,
Taine din cer în tine-ascunzi,
Din dimineața dimineții
Cu roua-ți, inima o uzi...

O, Tată, pune în noi sete,
Să ne rugăm necontenit,
Ca undelemnul peste plete
Să strălucească spre Zenit.