Mi te-amintesc cu drag
Iubită mamă
Cum prea grăbită pașii ți-i purtai
Paltonul gri închis, umbrit
De vreme
Înfrigurată-n drum, îl îmbrăcai

Și îmi păreai atâta de frumoasă
Așa îngrijorată cum erai
Când mâinile-ți firave
Împreună
În chip de rugăciune le-așezai

Și parcă lacrimile ce vărsai
Pe obraji-ți
Păreau ca niște îngeri buni
Din Rai
Mă înduioșau cuvintele-ți
Profunde
Ce-n tremur dulce-amar
Tu le rosteai...

Te frământau grijile
Multe, mamă
În suflet tu mereu
Le ascundeai;
Îngenunchind, în cercetare
Adâncă
În miez de noapte, mamă
Te rugai...

Mi te-amintesc și azi
Iubită mamă
Port mângâierea-ți vie
Dor de Rai
Și știu că-n cerul sfânt
Mereu avea-vei
Un nou veșmânt de slavă;
Nu paltonul,
Cel gri închis
Pe care-l
Tot purtai...

Biruințele lui David