Când începe să te doară lacrima din ochi străini
Și te-oprești din alergare să vezi floarea dintre spini,
Când asculți atent suspinul unui suflet întristat
Atunci cei din jur vor spune că ești om cu-adevărat!
Când din pâinea ta vei da celui ce nu e avut
Și te-apleci cu duioșie să ridici pe cel căzut,
Când aduci un strop de apă celui ce e însetat
Îți spun eu, fără-ndoiala ești un om adevărat!
Și când poți privi spre ceruri chiar de ochii-ți sunt izvoare
Și stărui în rugăciune chiar dacă genunchiul doare,
Când lovit ești dar tu încă poți să ierți și să iubești
Fără nici o îndoială om adevărat tu ești!

Vulcan-13-07-2025
Mary