PLUTESC SPRE PARADIS


Mă prinde noaptea un somn dulce.
Şi nu simt timpul cum se duce.
Şi-n desfășurarea unui vis,
Plutesc zâmbind spre paradis.

În zori când mă trezesc din vis...
Şi ochii larg eu i-am deschis,
Slăvesc pe Cel ce-mi arătase,
Splendori pe aripi de mătase.

Şi acest sfârșit frumos de noapte,
Mi-aduce acele sfinte șoapte,
Ce-mi spun de veşnice splendori,
De eternele revărsate zori.

Cu credinţă spre paradis plutesc,
În pocăinţă... nu mai obosesc.
Speranța-mi dă avântul sfințirii,
Purtată de Isus pe calea mântuirii.

Şi-n ascultare aripi se deschid,
Ferestrele spre lume le închid.
Iau zborul spre albastre zări,
Pe razele de binecuvântări.

Urmăresc lumina, ce vine de sus,
Ce poartă-n ea făclia Lui Isus.
Pe raza de lumină urc în zbor,
Alături... de a Lui Isus popor.

Amin!