N-ai să-nțelegi cu inima, străine,
Niciun suspin al unui suflet trist,
Atâta timp cât tu privești spre sine,
Atâta timp cât ești egocentrist!

Nu-i vei pătrunde taina, niciodată,
De n-ai călcat pe urma celui plâns,
Atâta timp când inima-ți de piatră,
Mândrie doar, atât în ea a strâns!

N-ai să auzi vreodată tânguirea
Ce din adâncuri iasă jăruind,
Înlănțuită, fremătând iubirea,
Pe scări de har, cu lacrime suind!

N-ai să îți tulburi somnul niciodată,
Gândind că unde-i milă, nu-i profit,
Mai bine-ți pui o mască, de fațadă,
Să nu te știe lumea-un ipocrit!

Pe om îl poți surprinde, el nu știe,
Că dincolo de zâmbet, nu-i nimic,
Dar nu uita, de sus din veșnicie,
Te vede Domnu-oricât ai fi de mic!

N-ai să-nțelegi, a ta indiferență
Ce o arăți mereu de-atâția ani,
Nu-ți va aduce liniște, clemență,
Ce Dumnezeu oferă, fără bani!

Când îți vei umple sufletul cu milă,
Când inima-ți iubi-va ne-ncetat,
În Adevăr, cu viața ta umilă,
Vei știi să fii smerit cu-adevărat!

04/07/2025, Barcelona- Lucica Boltasu