Câteodată, nu mereu …
Câteodată, nu mereu,
Chiar când Somnul vine,
Ȋl Visez pe Dumnezeu,
Ziditor de Bine,
Ca pe-o Zi de neuitat,
Sau vreo Noapte lină!
El e Drum spre-un Rai Visat,
El e o Lumină
Și un strop de Ploaie-n Nori,
Ajungând pe-o Floare!
Câteodat’, din Noapte-n Zori,
Visul meu e-o Boare,
Care stinge-un Gând amar,
Și Alină Firea!
Dumnezeu e plin de Har!
EL, e Fericirea! …
… Calea , şi Iubirea ! Amin !