MURMURUL PIETRELOR CARE NE-AU ȘTIUT PAȘII
Murmur al pietrelor care ne-au știut pașii,
Așteptând ca pe acolo să treacă și urmașii,
Ecou al dragostei divine să împrăștiem,
Pe același drum poate ne inapoiem,
Iar pietrele, în murmur, la alții or vorbi,
Noi vrem ca și urmașii pe Domnul a iubi.
Chiar dacă anii trec, uitarea se așterne,
Doar pietrele rămân și ele sunt eterne,
Memorie în pietre a pașilor mărunți,
E semn că am trecut noi, oamenii micuți,
Neînsemnați ca mulți și fără legătură,
Am mers pe același drum, lăsând învățătură
Pentru urmașii noștri, în urma pietrelor,
Ca un ecou puternic, nu al picioarelor,
A inimilor noastre ce au o legătură,
Vibrație divină în timp fără măsură.
Emilia Dinescu