Dacă cei din jur privesc la mine
Când prilejul tulburării vine,
Văd ei fața mea cum strălucește
Și seninătate răspândește?
Am eu o alură îngerească
Radiind lumina Ta cerească?
Port pe chipul meu întipărită
Pacea Ta și-o stare liniștită?

Sau m-agit și izbucnesc deodată,
Semănând cu marea-nfuriată
Ale cărei valuri le-ntărâtă
Vântul într-o zi posomorâtă?
Ori m-aprind ca un mănunchi de paie,
Repede, și-apoi într-o văpaie
Focul se transformă și topește
Orișice în cale întâlnește?

Doamne, cei ce mă privesc văd bine
Când vreo-împrejurare nu-mi convine.
Iartă-mi felul de manifestare
Imatur, firesc, fără răbdare,
Iartă-mi egoismul și mândria,
Impulsivitatea și prostia.
Schimbă-mi inima și-nfățișarea
Să-Ți reflecte slava și lucrarea.