Ierusalim, oraş minune,
tu, ornicul ceresc!
Mereu te port în rugăciune
și pace îți doresc.
Al tău scump nume nu-l dezminţi:
Oraşul păcii, pentru cei sfinți.
Ești ocrotit, ca-n vremi străbune,
de Mesia.

Sunat-a gongul revenirea
Acelui Ce te-a plâns
că nu primit-ai izbăvirea.
Ca Miel, tu L-ai străpuns.
A înviat, dar s-a ascuns,
ca Mare Preot, Care fu uns
și Rege-al regilor, de-a pururi,
pe-un nou pământ.

Pe Iosif frații nu-l știură
decât în strâmtorări.
Atunci schimbat-au a lor ură
în lacrimi și-adorări.
O, vis sublim cu snopi plecaţi
în fața Stelei¹ ce a răsărit
din Iacov, preschimbat Israel²
când vine El.

Smochinu-şi termină blestemul
că roadă n-a adus. ³
Biserica-i preia consemnul
primit de la Isus.
Dulcimea harului întrece
chiar Carmelul cel mai fertil.
De ce mai stai și-acuma rece,
ca-n trist exil?