N-a fost pentru prima dată, ieri, când am cântat,
Inima să-mi stea tăcută; s-a dezacordat
De prea multă-amărăciune; și, pe fața mea,
Fără ea, nici bucuria n-a putut să stea.

Mi-ai făcut-o, curățind-o, sacru instrument
Să Îți cânt pe ea întruna cu devotament;
Dar, când inima mea tace, cum pot oare eu
Să mă-nchin și să Te laud, Dumnezeul meu?

Iartă-mă, și acordeaz-o după voia Ta,
Să transmită bucuria de-a Te lăuda
Și-a iubirii melodie tot mai deslușit;
Pentru Tine să vibreze, Domnul meu iubit.