Răbdarea

Mai ai răbdare cu copiii?
Mai ai răbdare cu bătrânii?
Cu cei din jur mai ai răbdare,
Sau le vorbești cu înflăcărare?

Vorba ta este aprinsă
Sau vocea îți este mai stinsă?
Răspunzi frumos când ești chemat
De un frate mai supărat?

Să explici mai ai răbdare,
Sau ridici tonul mai tare?
Se aude după glasul tău
De ești copil de Dumnezeu...

Dai tonul vocii mai încet
Dacă ești fiu înțelept
Și în loc de răbdare
Iei îndelunga răbdare.

Așa ne învață cartea sfântă...
O, Doamne, binecuvântă
Pe toți acei ce au răbdare
Ce vorbesc calm cu fiecare.

Ăsta-i un gest de omenie
Care aduce bucurie
În sufletul celui ce-i vorbești
Demonstrând că-l prețuiești.

Se vede din vocea ta
Felul cum ți-e inima
Așa ne spune scriptura:
Din prisosul inimii vorbește gura,

Iar de oameni ești catalogat
Dacă ai vorbit mai apăsat
Ca fiind obraznic, rău
Dejosând pe aproapele tău,

Că oamenii la noi privesc
Și așteaptă ceva duhovnicesc;
Trăire sfântă și vorbă curată
O viață frumoasă, nepătată.

Cu oricare să avem răbdare,
Cu bunătate și îndurare
Viața noastră să o trăim
Și politicoși cu toți să fim

Că în viață vei fi taxat
După felul cum te-ai comportat,
În cartea de sus Domnul scrie
Cum a fost aici a ta trăire.

Trăirea ta și a mea să fie
Una bună pe vecie,
Să nu lăsăm niciodată
S-avem viața pătată.

Că viața se poate păta
Cu o vorbă sau cu o faptă rea
Care ne pot împiedica
De a intra în slava Sa,

În slava Celui de sus
Unde mire e Isus,
De aceea dragul meu
Să slujim Domnului mereu

Să avem grijă cum trăim
Cu toți să ne pocăim,
Să ne smerim, să Îl urmăm
Și cinste Lui să Îi dăm.
Amin