CONSTATARE
În camera de sus ne adunăm mereu,
E timpul de pe urmă și este foarte greu,
Ne-am învățat comozi, căci am avut de toate,
Am profitat prea mult de a Ta bunătate.

Nu ducem nici o lipsă, și pâinea o alegem,
Să fie cât mai bună, cu plămădeală creștem,
Căci azima nu-i bună, nici turta la tigaie,
Doar pâine boierească, ce dacă e greoaie.

Cămările sunt pline, zacuscă și tocană,
Ne-am pregătit de toate, să avem zilnic hrană,
Și oalele sunt pline de linte, bob și bamă,
De carne afumată ca să avem de zeamă.

Compoturi și dulcețuri și must în damigene,
Și sticle cu nectaruri groase și omogene,
Am pregătit de toate, stomacul e îngrijit,
Dar să vedem de suflet, noi hrană am pregătit?

Suntem cu toții bine, nu este sărăcie,
Te rog, trimite, Doamne, mai multă omenie,
E timpul de pe urmă și inima e rece,
E timpul ca creștinul la rugă să se plece.
Emilia Dinescu