Efeseni 3:12

Să ne-apropiem mai mult
De Dumnezeu cu ascultare.
Și din a lumii-ntins tumult
Influențat de ce-i ocult
La Domnul nostru e salvare.

Să ne-apropiem smeriți
De tronul de-ndurare,
De cetele de mii de sfinți,
De cei făcuți desăvârșiți,
De barca de salvare.

Să ne-apropiem mereu
Cu deplină umilință
De Bunul nostru Dumnezeu.
Și fugind de tot ce-i rău
Să-L urmăm cu stăruință.

Să ne-apropiem de El,
Stânca cea din veșnicii.
Și-n tot locul un Betel
Să zidim cu dor și zel,
Să facem altor’ bucurii.

Să ne-apropiem cu drag
De orișicare nevoiaș.
Și purtând cerescul steag
În al lumii nou gulag,
Să demascăm orice vrăjmaș.

Să ne-apropiem sfințiți
De poala haine Lui.
Și n-om fi astfel biruiți,
Dacă luptăm deplin uniți
Sub călăuza Duhului.

Să ne-apropiem acum
Că ziua-i spre sfârșit.
Să nu mai lenevim pe drum,
Că timpul trece orișicum,
Iar noi n-am biruit.

Să ne-apropiem prin Duhul
De părtășia sfințitoare.
Chiar de-i împânzit văzduhul,
Păstrându-ne curat și trupul
Îi vom ieși spre-ntâmpinare.

Să ne-apropiem curați
Și cu cugetu-mpăcat.
Având dragoste de frați
Și de cei îndepărtați,
Îl cinstim pe Cel Preaînalt.

Să ne-apropiem cu mulțumire
De Preabunul nostru Tată.
Și slujindu-I din iubire,
Biruind ceea ce-i din fire
Noi vom fi în marea gloată.

Să ne-apropiem cu bucurie
De izvorul cel curat,
De Isus, de apa vie
Ce țâșnește-n veșnicie,
De Cerescul Împărat.

Să ne-apropiem cu toții
De Cel ce e Lumină.
Acum este miezul nopții,
Vin și zorii dimineți
Cu răsplata cea divină.
Amin.
(Luni, 9 decembrie 2024)