Am ajuns într- o grădină
Mare și frumoasă
Insă multe flori suspină
Poate așteaptă... Grădinarul.

Stau mă uit și îl caut degrabă
Ca să- i spun de- a sale flori
Strig într-una: ''Grădinare
Ale tale flori te chem! ''

El lucrează și îngrijește
La o mică depărtare
Insă eu mă lupt și strig mai tare
''Grădinare, este o urgență! ''

Se oprește, mă privește,
Dar e veșnica privire blândă,
Si din nou își îngrijește,
In grădină a Sa lucrare!

Dar mă tem de ce nu vine?
Stă și se uită blând la mine.
Să mă duc lângă El oare
Sau mai bine să am răbdare?

Si doresc eu să pornesc
Spre Grădinar ca să îl chem
Să îi spun de-a Sale flori
Că îl caută și iar gem!

Dar deodată văd o floare
Ce e îndreptată spre pământ tare
Si mă înclin rapid spre ea
Să - mi spună povestea sa.

Insă ea pare zdrobită
Sau ceva poate îi lipsește
Insă spune că a dat roade
La albine pentru lume!

Când mă uit în altă parte,
Văd din nou o altă floare
Tot așa pare mâhnită
Insă de fapt a dat și ea roade!

''Mai aștept o zi sau două
Apoi am să mă duc să-L caut,
Ca să îl strig și să-i vorbesc
Al grădinii Grădinar! ''

Insă florile și-au revenit
Nu sunt cele de pe urmă
Ci sunt drepte și voioase
Si spre cer într- una cântă!

Se apropie Grădinarul!
În sfârșit vine la flori!
Si aduce cu El paharul
Ca să ude a Sale flori.

Si începe ca să toarne
Rând pe rând dar diferit
Si îmi spune lin și dulce
''Fiecare după puterea lui. ''

Imi explică rând pe rând
De florile grădinii Sale.
Unele au nevoie de-a Sa Lumină
Altele de multă hrană!

Le îngrijește după măsură
Căci cunoaște a Sa grădină
Dintr- o dată ajunge -naintea mea
Sunt și eu floare în grădina Sa!

Amin