Intr-o țară îndepărtată
Pe un mal apare odată
O frumoasă lebădă albă
Dar tăcută și înspăimântată

Printre frunze încearcă într-una
Ca să- și facă loc de grabă
Si să simtă apa dulce
Iar în jos pe râu s- ar duce

Incercară ea un pic
Nevăzută ca să treacă
Dar cu cât se ascundea
Tot mai tare strălucea

''E mireasa'', un puiuț în șoaptă zise,
''Ce frumoasă e mămico''
Și așa se auziră
Peste tot unde ea trecură

Uite așa veni și seara
Si cu toții adormiră
Iar mireasa noastră blândă
Lin pe apă adormiră

Dar nu toți s- au culcat
Cineva șiret a așteptat
Un moment să nu se vadă
Pe mireasă să o prindă

Iar când timpul a sosit,
în liniște deplină,
A zburat deasupra ei
Aruncând noroi pe rochia ei

''Hahaha ce mai mireasă''
Strigară pasărea în drumul ei
''Ai să vezi acum mireasă
Nimeni nu te va mai iubi la fel''

Dimineața a venit, totul s- a trezit la viață
Numai Lebăda cu lacrimi multe
Câte o pană rând pe rând
Să le smulgă încercând

''Unde ești? '' se auzi Mirele,
''Haide vino la Mine! ''
''Dar nu pot”, răspunse ea
''Nu sunt demnă de iubirea ta,

Sunt pătată cu noroi
De pasărea cea neagră
Care te-a așteptat ca Tu să vii
Să mă vezi așa pătată! ''

''Ești mireasă și te -Am ales
De Mine Domnul Dumnezeu
Te iubesc așa cum ești
Vino nu-ți mai fie teamă!

Din tufișuri Lebăda ieși,
Si spre Mire se grăbi
Iar când ceasul a sunat
Nunta s-a desfășurat

O lebădă dragă
De ai știi tu ce cunună
Sus în Cer pe tine te așteaptă
Nu te-ai mai uita la lume niciodată!

Amin