25.05. 2025

De la-nceput, de când Adam și Eva
Fiind amăgiți de șarpele satan
Mușcând din fructul ce și-a lăsat seva
Să-i ducă-n starea de uman

Au cunoscut ce-i răul, ce-i minciuna
Durerea și ce-nseamnă chin
Și un pământ cu spini, nu e totuna
Cu o grădină a cerului divin

Același chin, aceeași trudă
Și același gust rău de pelin
Și astăzi, încă ne cufundă
În lacrime fierbinți de pelegrin

Pe acest pământ suntem ca-ntr-o vâltoare
Zdrobiți. . ca bobul cel de grâu
Munciți de multă-ngrijorare
Și-nconjurați de mult desfrâu

Și totuși mă frământă o-ntrebare
De ce pământu. acesta îl iubim?
De ce ne-nfingem rădăcinile mai tare?
Când noi, spre cer tre să privim

De ce iubim așa de mult pământul
Ce ne oferă așa de mult dispreț
Și căutăm cu de-amănuntul
Cele de jos, crezând că au vreun preț

De ce ne place așa de mult osânda
Și viața subjugată unor legi
Când Dumnezeu ne-a dăruit izbânda
Și prin Isus ne-a spus: poți să alegi!

Alege azi să îți ridici privirea
Nu te lăsa atras de-acest pământ
Privește-n sus de unde izbăvirea
Va fi-nsoțita de un alb veșmânt

Încă puțin și vom uita durerea
De pe acest pământ străin
Căci în curând va fi repatrierea
În țara cerului sublim

Amin