Chiar când lumea cu batjocori,
Ar vrea să crezi că te supune,
Tu în Dumnezeul puternic
Caută să fii statornic,
Toată-ncrederea ți-o pune
Și trăiești în fapte bune.

Că de când este credința
N-a rămas în niciun fel,
Niciodată de rușine,
Cine l-a slujit mai bine,
Cine s-a-ncrezut în El,
În Blândul Miel Emanuel.

Dragul meu, de-ncepi un lucru,
În izbânda lui să crezi,
Căci, când neclintit vei crede
La izbândă vei accede,
Sigur ai s-ajungi să-l vezi
Nu numai doar să-l visezi.

Dar credința în izbândă,
Dac-o pierzi sau ți-o slăbești,
Niciodată în viață
N-ai să-nvingi, cu siguranță.
Ce-ncepi n-ai să isprăvești,
Dacă-n credință nu crești.

Să nu-ți fie niciodată
Teamă de-o dorință mare.
Dacă ființa ți-e ancorată
În dumnezeiescul Tată,
Dacă ai credință tare,
Domnu-ți dă har în lucrare.

Că nu e dorință mare
Dacă vrei să stăruiești,
Să nu poți până la urmă
A o face faptă bună.
În credință, dacă crești,
Prin voință, o-mplinești.
Amin.
(Joi, 8 octombrie 2020)