Eram împovărat de-o datorie
Enormă, imposibil de plătit;
Sortit pierzării și nenorocit,
În cea mai grea și groaznică robie
Păcatul mă ținea înlănțuit,
Dar Tu, Isuse, ai intervenit
Să-mi schimbi a sufletului tragedie.

Ți-ai asumat a mea vinovăție
Pe cruce-n locul meu când ai murit;
Fărădelegea mea ai ispășit
Înveșmântându-Te cu ea, iar mie
A mântuirii haină mi-ai croit,
Și, socotindu-mă neprihănit,
M-ai uns c-un untdelemn de bucurie.

Trăiesc! Sunt liber! Datorită Ție,
Mântuitorul meu! Mi-ai dăruit,
Într-un noian de har nemărginit,
Apartenență și cetățenie;
Mi-ai dat un nume nou și strălucit,
Și-n sacrificiul Tău am dobândit
Intrare în eterna-Împărăție.

Viața mea e o minunăție!
Nu mă mai leagă lanțuri. Dezrobit,
Cânt imnul libertății fericit;
Din pieptul meu sublima-i melodie
Se-nalță cu un dor nestăvilit
Spre Tine, Dumnezeul meu slăvit,
Pentru că m-ai iubit din veșnicie.