Cât de frumoasă ar putea fi lumea,
De nu ar fi atât de multă ură,
De n-ar călca păcatu-n bătătură
Și de-am trăi mereu după Scriptură,
Cât de frumoasă ar putea fi lumea!

Cât de albastru ar putea fi cerul
De nu ar fi prezent norul minciunii,
De-ar tresării iubirea-n clarul lunii
Și s-ar trăi smerit precum străbunii,
Cât de albastru ar putea fi cerul!

Cât de frumos ar fi pe oameni straiul,
De-ar fi brodat cu firu-nțelepciunii,
De n-ar purta opinca-amărăciunii
Și-ar îmbrăca mantaua rugăciunii,
Cât de frumos ar fi pe oameni straiul!

Cât de frumos ar putea fi pământul,
De nu ar fi molimi, război, minciună,
De-ar fi credința, dragostea-mpreună,
Și Adevărul de i-ar fi cunună,
Cât de frumos ar putea fi pământul!

Cât de frumos ar putea fi el, omul,
De-ar asculta și nu s-ar mai opune,
De-ar împlini ce Dumnezeu îi spune,
Și s-ar gândi că haru-i o minune,
Cât de frumos ar putea fi el, omul!

Cât de frumoasă ar fi adunarea,
De-ar fi mereu în ea pace, iubire,
De ar fi milă, ajutor, slujire
Și Duhul Sfânt stăpân în orice fire,
Cât de frumoasă ar fi adunarea!

15/05/2025, Popești-HD- Lucica Boltasu