Regret

Și atunci cum acea adolescentă
Făcea pe Tine Doamne să Te supăr
O încăpățânare în care cu multă vigilență
Făcea rapid să cresc ca tufa de ienupăr

Scăldat-ai raze aurii din soare
În zile-n care frunzele-mi
Se aplecau în vânt
Aveam o rădăcin-adâncă în pământ

Cu care absorbeam în ramuri
În zile lucrătoare
Și-n zi de sărbătoare
Mă frământam adânc

N-aveam sfătuitori căci
Cei doi muritori
Sapa și furca din mână nu lăsau
Cu secera, nuiaua și-n clar de lună
Toamna
Munceau grăbiți, tăiau, legau, plângeau
Cât ținea catarama
Era și frig vezi bine
Vrem mari eforturi de la om anemic
Care-n umeda rece toamnă
Părea la sac un petic...
Era un om cucernic
La muncă osândit
Sindromu-acel anemic
Pe-acest deșvârșit
Din viața grea
Curând l-a săvârșit
Blestem a fost
Sau drum nepotrivit! ?

Blându Ioan
05.03. 2025.