Când treceam prin încercare,
Fiind lipsit de libertate,
Lucram din zori până-nserare
Cu rație mică de mâncare
Și zdrențe rupte-n coate.

În ger și prin zăpadă mare,
Cu normă de îndeplinit,
Cu cârpituri la încălțare,
Zoriți fără de îndurare,
În urmă m-am îmbolnăvit.

Mi-a degerat talpa la picior
Și-aveam dureri îngrozitoare,
Gândeam că aproape e să mor.
Nu primeam niciun ajutor,
Trebuia să lucrez în continuare.

Departe de casă și cei dragi
Care-ar fi putut să m-ajute.
Eram robi și nu iobagi,
N-aveai cum să te sustragi,
Trebuia să mergi așa ’nainte.

Grea era singurătatea
Fără nicio mângâiere.
Ura, tirania și răutatea
Au înlocuit dreptatea,
Cu mult necaz și durere.

Ani de zile-n suferință grea
Fără un prieten lângă mine,
Totuși Tatăl Sfânt veghea
Și-a rămas de partea mea
Mângâindu-mă-n suspine.

Numai Domnu-n îndurare
Mi-a alinat junghiurile cumplite.
Și-n bunătatea Lui cea mare
M-a adus din depărtare,
După promisiunile vestite.

Nu puteam deloc călca
Pe piciorul cel invalid.
Durerea era foarte grea.
Anevoie puteam umbla,
Îmi doream mult mai rapid.

Gândeam c-ar trebui să alerge
Pentru Domnul cel sănătos,
Nu de-abia să-l vezi a merge;
Și pentru Domnul să câștige
Pe cel pierdut, pe păcătos.

Cine știe binele să-l facă
Și nu se silește, face păcat.
Cine vrea doar lui să-și placă
Și lasă timpu-așa să-i treacă
Nu-I de Domnul binecuvântat.

Am cerut Domnului odată
Ca să-mi vindece piciorul.
M-am descălțat de gheată
Și I-am arătat talpa degerată
Cerându-I cu lacrimi ajutorul.

Am cerut și sprijinul la frați
Să mă susțină cu post și rugăciune.
Într-o zi am fost îndemnați
Să ne rugăm pentru cei apăsați,
Să se facă pentru bolnavi o minune.

Am rămas și eu cu cei mai bătrâni
Alături de prezbiterii adunării
Să-nălțăm spre ceruri rugăciuni,
Ca să ne răspundă prin minuni,
Că El e Dumnezeul îndurării.

Minunat e când practici iubirea
Și faci pentru alții rugăciune
A cărei formă înaltă: mijlocirea
Să ne unească în duh are menirea,
Pentru lucrurile sfinte și bune.

Întotdeauna Dumnezeu a avut
Viteji luptători în rugăciune
Ce au luptat cu stăruință mult,
Fiind pentru alții ajutor și scut,
Având de la El o clară viziune.

Adu-ți aminte de cei în suferință!
Nu te grăbi să termini rugăciunea!
Înalț-o în sus cu deplină credință
Și prin Duhul avea-vei biruință.
Domnul e Cel ce face minunea.

Când te poți ruga pentru vrăjmași,
Ai ajuns să faci adevărata rugăciune
Și-n urmă tot ce-i fire lași,
Ești printre-ai Domnului ostași,
Trăind smerit în fapte bune.

Ne-am rugat pentru cei în suferință.
Eu îi cunoșteam pe fiecare.
Mă rugam cu dragoste și credință,
Știam că la Domnul totu-i cu putință
Prin jertfa și-ndurarea Lui cea mare.

A început ungerea în Numele lui Isus,
Dintr-o dată am simțit ulei pe frunte,
Am deschis ochii și-am privit surprins
Păstorul m-a uns și pe mine înadins
Și se-ndrepta spre altul dinainte.

M-am gândit la ce s-a întâmplat,
Am trecut de la mijlocitori?
În urmă rugăciunea am schimbat
Că harul Domnului e minunat
Și ne surprinde uneori.

Da’ eram și eu bolnav și încă greu,
Încât și alții se rugau pentru mine.
Am strigat atunci spre Dumnezeu,
Ca să-și reverse-n milă harul Său
Să mă ajute să merg ca orișicine.

Atunci am simțit ceva neobișnuit,
Am pus talpa cea degerată jos
Și fie Numele Domnului slăvit!
După mulți ani de zile am pășit
Ca și un om pe deplin sănătos.

Suferința are scop și timp hotărât.
Putem trece biruitori prin Hristos,
Prin Cel ce din Cerul slăvit a coborât
Să ne-nalțe spre locul de El pregătit,
Din lumea de ocară, din chinul de jos.
Amin.
(Sâmbătă, 23 aprilie 2022)
Mărturie consemnată de Sile Roske